Ce este si ce reprezinta coliva? V-ati intrebat vreodata? Sincera sa fiu, eu nu stiam foarte multe detalii despre acest subiect, de aceea m-am uitat pe internet si ceea ce am gasit voi transcrie mai jos, poate si alti necunoscatori ca mine vor gasi aici raspunsuri.
"Coliva - este o ofrandă ce se aduce pentru sufletele morţilor la zilele rânduite pentru pomenirea lor (în ritualul Bisericii Ortodoxe, la români). Coliva închipuie însuşi trupul mortului şi este o expresie materială a credinţei în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu pe care Hristos însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor; dupa cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roada trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi apoi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36 ş.u,). Dulciurile şi aromele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pentru care se face coliva, sau dulceaţa vieţii celei veşnice pe care sperăm să o dobândească mortul.
Coliva mai are o semnificaţie profundă si tainică: Boabele de grâu, care sunt adunate laolaltă, simbolizează Biserica lui Hristos şi pe membrii ei, cei vii şi adormiţi, care se găsesc împreună în rugăciune. De aceea, la sfârşitul parastasului, cand preotul binecuvintează coliva, creştinii se apropie, apucă cu mânile de marginile farfuriei şi o leagănă în semn de oferire către Dumnezeu.
Coliva se face la parastase (termene de pomenire: la 40 de zile, 3 luni, 6 şi 9 luni şi la un an de la deces, apoi în fiecare an, până la 7 ani); la sâmbetele morţilor înscrise în calendar; împreună cu coliva se aduc şi colaci sau pâine, vin şi lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele şi Lumina lui Hristos.
În Ardeal se aduce la înmormântări şi parastase numai un colac, fără colivă. În locul ei se aduce un „pom“ (de obicei un brăduţ) împodobit cu zaharicale şi lumânărele, care se poartă înaintea mortului când se îndreaptă spre cimitir, pomul se înfige în mormânt (când se aduce la parastase se dă de pomană). Uneori în loc de pom se ia o simplă ramură care se înfige în colac şi se ridică în timpul cântării (aşa cum se ridică coliva la„Veşnica pomenire...“). Obiceiul de a aduce în loc de colivă un colac şi pom se întâlneşte şi în Moldova, dar aici pomul se aduce numai la 40 de zile de la moarte şi se binecuvântează împreună cu lucrurile care se dau de pomană. La parastas se împart, în biserică, lumânări aprinse, mai întâi preoţilor, ca şi la înmormântare: lumânările acestea simbolizează atât pe Hristos „Lumina lumii“, cât şi lumina candelei credinţei şi a faptelor bune, care însoţesc sufletul celui răposat. Aceeaşi semnificaţie o au lumânările din sfeşnice şi cele care se aprind la căpătâiul mortului ori la morminte, ca şi candelele care ard la morminte." Informatii preluate de pe saitul Sfântei Mănăstiri Dervent.
De cind ma stiu imi place coliva. Copile fiind, cind anunta mamaia ca sambata se face coliva, eram cele mai fericite. Imediat, comandam un tuci mare (coliva se fierbea in tuci pe vatra, afara) si o rugam sa faca doua platouri: unul cu care sa mearga la biserica si pe care sa il imparta, si celalalt pentru noi cei ai casei. Niciodata nu era coliva destula si de fiecare data cind se termina, ramaneam cu amintirea ei si speram ca data viitoare o sa fie tuciul si mai mare.
Mamaia noastra, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, facea cea mai buna coliva si de fiecare data se intorcea cu platoul gol de la biserica. Ce inseamna pentru mine o coliva buna? Sa fie nici moale, nici tare, aromata si cu multa nuca. Binenteles dulce...mai sunt femei care fac coliva sub forma de grau fiert, fara zahar, pe care apoi il impart. Cum ar trebui sa fie coliva? Nu stiu, pentru mine asa cum am pomenit-o si cum am mentionat mai sus.
Astazi, avand in vedere ca mamaia numai este, mama este si ea departe, coliva numai am de unde manca sau capata, pe romaneste. Ma hranesc cu amintirile din copilarie. Cind am fost acasa am uitat sa cumpar arpacas pentru coliva si intr-o criza de pofta am inceput sa caut pe aici disperata grau decorticat. Dupa multe incercari in care am cumparat orice ceea ce mie mi se parea ca aduce a grau sau arpacas, intr-un magazin arabesc am gasit grau decorticat. Este diferit de ceea ce se vinde la noi ca si arpacas, adica cred ca a fost "mai mult decorticat" decat arpacasul nostru romanesc, si de aceea coliva mea o sa vedeti ca este foarte deschisa la culoare. Dar asta nu inseamna ca nu a fost buna. Reteta este cea data de mama si va garantez reusita ei.
INGREDIENTE: 1 cana de arpacas ( 250-300 g)
3 cani de apa fierbinte (nu rece)
2 pliculete zahar vanilat
1 varf cutit sare
1 varf cutit scortisoara
coaja rasa de la 1/2 lamaie
esenta de rom, un sfert dintr-o sticluta
1 cana nuca taiate bucatele
1 cana zahar sau dupa gust
cacao, pesmet, nuca de cocos, bombonele - pentru ornat
Arpacasul se alege si se spala bine in cateva ape. Se pune la fiert cu apa calda cat sa il acopere si cat sa depaseasca putin arpacasul din oala. Aceasta apa folosita este un surplus, si nu are legatura cu cele 3 cani de apa de la ingrediente.
Se da arpacasul in cateva clocote. Se va observa ca apa se va ingalbeni de la coaja graului; aceasta apa se va scurge si se va arunca.
Adaugam peste arpacasul din oala cele 3 cani de apa calda, nu este musai fierbinte, dar nu rece pentru ca in acest caz arpacasul se va intari. Punem arpacasul la fiert si cu un praf de sare. Cind apa scade si arpacasul incepe sa infloreasca il luam de pe foc si il dam deoparte. Il acoperim cu multe prosoape de bucatarie sau cu o patura mai groasa si il lasam acoperit la innabusit o ora.
Punem zaharul peste arpacas si amestecam bine cu o lingura de lemn (nu de metal). Se va observa ca arpacasul sa va inmuia, nu-i bai, pentru ca inca mai trebuie fiert. Punem din nou oala la fiert, pe foc mediu si amestecam in in continuare mereu, pana arpacasul se ingroasa si capata consistenta de dinainte de a adauga zaharul. Cind considerati ca are consistenta dorita, luam oala de pe foc si la fel vom lasa acoperit cu prosoape, sa se raceasca incet si treptat. La suprafara arpacasului pentru a nu se forma coaja, este recomandat sa presaram zaharul vanilat sau zahar normal. Daca nu va place aceasta metoda, se poate inmuia un prosop in apa, se pune peste oala, asezam capacul si peste capac punem prosoapele sau paturile. Lasam la racit peste noapte.
Am uitat sa va spun, ca la noi, arpacasul se fierbe seara, iar a doua zi de dimineata, devreme, se incepe pregatirea si ornarea colivii.
Inainte de a incepe sa ornam coliva, cernem pesmetul ca sa fie foarte fin, pregatim nuca taiata bucatele, bombonelele, nuca de cocos sau orice alte ingrediente care le veti folosi in decorarea ei. Incepem prin a adauga peste arpacas coaja rasa de lamaie, nuca, esenta de rom si scortisoara. Toate aceste arome adaugati-le si dupa gust. Nu va sfiiti sa gustati si daca nu va place mai adaugam ce ni se pare ca lipseste (nu ma refer aici la zahar, zaharul face arpacasul sa se inmoaie si cel mai bine este sa o il potriviti de zahar inca de la inceput). Amestecam bine, si cind este omogen si gustul este pe masura, pe un platou sau o farfurie curata asezam arpacasul si procedam similar ca la salata de boeuf. Cu un cutit, presam si dam forma colivii nostre pe farfurie. O facem atat de inalta, cat sa ne placa si cat sa arate bine. La final, cu cutitul inmuiat in apa rece o nivelam si o uniformizam pe toate partile pentru a fi neteda si frumoasa.
La suprafata colivii, presaram pesmet fin, peste care putem presara nuca de cocos alba sau colorata. Pentru ca ne aflam "In bucatarie vesela", am presarat-o cu nuca de cocos colorata sa fie cat mai vesela. Cu toate ca, coliva mea nu a fost dusa la biserica, deci nu a fost sfintita, am realizat pe suprafata ei o cruce din drajeuri colorate. Daca nu are si cruce, parca numai este coliva, nu? Pe partile laterale putem aseza jumatati sau sferturi de nuca sau cu ajutorul unui dop de la o sticla de suc, dop inmuiat in cacao, de jur imprejur, facem cerculete de cacao. La decoratiuni stiti ca nu sunt experta, deci cred ca fiecare va reusi sa decoreze intr-un fel sau altul daca arunca un ochi pe internet.
Aceasta este reteta mea, reteta de la mama, care, ca si mama ei, la fiecare pomana, pe langa faptul ca se ocupa de mancare, se ocupa si de colivi.
Coliva mea la final a aratat astfel:
Va doresc zile senine,
Nico
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu