JUMARI SI UNTURA DE PORC

Amintitile mele legate de jumarile si untura de porc dateaza din vremurile comuniste de cind eram o copila de 14 ani. Imi amintesc tuciul mare cu untura si jumarile plutind rumene si umflate la suprafata grasimii. Pe bunica mea care le scotea cu o paleta mare metalica intr-un vas de ceramica rotund. La toate acestea se adauga ceapa rumenita si prajita in untura proaspata pe care o mancam cu paine. Ulterior jumarile le punea mama in varza pe timpul iernii, iar noi, copii, le adunam cu grija pe marginea farfuriei. In unele dimineti de weekend la bunici, mai pregatea tata oua cu jumari in tigaie pe care le mancam cu varza acra, proaspat scoasa din putina. Pe acestea din urma le mancam, altfel numai de pofta cu care manca tata, am fi mancat si noi. Mustaciosul era un mare pofticios.

Vremea trece, vremea vine si iata ca departe de iernile geroase din Romania, fara sa mai taiem porcul an de an ....ajung sa am pofta de jumari, de miros de ceapa prajita, de untura si de cornulete cu rahat. Care-i urmarea la toate aceste amintiri?..o bucata de grasime cumparata de la macelarie cu care am incercat sa mentin proaspete aceste amintiri.
In amintirea epocii comuniste cind totul era alb negru am hotarat sa postez reteta cu fotografii in ton.

INGREDIENTE: 800 g slanina
1 pahar cu apa rece
1 ceapa mica
sare

Slanina este bine sa fie de pe burta, asa m-a invatat mama, cica are si carnita. Slanina mea, v-ati prins, fiind cumparata nu avea decat cateva urme rosie de carne. Dar cum pofta-i pofta, am cumparat-o asa cum am gasit-o.
Taiem slanina cubulete de aproximativ 3-4 cm. Fiind prima data cand am facut eu jumari si untura de porc, le-am taiat totusi putin mai mici fata de recomandarile mamei mele.

Punem slanina taiata cubulete intr-o cratita de fonta sau in oricare alta. Adaugam un paharel de apa rece si punem cratita pe foc.

Dupa ce apa se evapora, grasimea incepe sa se topeasca si se formeaza untura si jumarile. Prajim pana cand jumarile sunt aurii si crocante. La final, adaugam o ceapa mica taiata sferturi si o prajim pana devine aurie. Rolul ei este de a o aroma placuta unturii obtinute.

Scoatem jumarile cu spumiera intr-o sita (sa se scurga surplusul de grasime daca exista) si cind se racesc le depozitam in borcane inchise ermetic, la loc racoros, de preferat in pivnita sau camara.
Untura o strecuram in borcane curate si uscate. Din cantitatile prezentate am obtinut, fara doua degete, un borcan de 500 g de untura. Inchidem borcanele si le depozitam alaturi de borcanele de jumari. Nevand pivnita si nici cantitati mari de jumari si untura, le pastrez in frigider.

Dintr-o cantitate mica de slanina, mi-am facut pofta de jumari si cornulete cu rahat. In curand pe blog si reteta de cornulete, pana una alta va arat si varianta color a acestei retete :P