Bun gasit,
Luna martie este o luna importanta in viata mea si a familiei noastre. Primul si cel mai important eveniment este sarbatorirea zilelor noastre de nastere: a mea, a surorii mele si a mamei mele. Urmatorul, la fel de important, este Sarbatoarea Mucenicilor care imi aminteste de Nasa batrana, mama Nasei noastre de botez. M-a ajutat sa imbrac uniforma scolara in primele zile de scoala saptamani la rand si tot dansa imi croia toalete elegante si frumoase cind am crescut si eram domnisoara. A fost o femeie deosebita, ne-a invatat traditii si obiceiuri romanesti. Imi amintesc cu drag bolurile cu dulceata de visine si caise pe care dansa o pregatea si cu care ne servea, mucenii fierti care ne imbatau cu mirosul lor in 9 martie, cat si galustile cu prune deosebite pe care le pregatea in prag de toamna. Foarte frumoase amintiri; cu cat trece mai mult timpul imi dau seama ce copilarie frumoasa am avut.
Revenind la reteta si la articolul de astazi, vreau sa va anunt ca acesta face parte din provocarea lunii martie lansata de Gina Bradea, Traditie si gastronomie romaneasca. Este o initiativa frumoasa si astept cu nerabdare sa vad si temele celorlalte provocari. Gina va ofera si premii atractive, asa ca haideti cu totii sa facem cunoscute traditiile si obiceiurile populare romanesti asa cum le-am mostenit de la parintii si bunicii nostri.
Pentru inceput va voi prezenta retetea mea de mucenici muntenesti, asa cum mi-o amintesc de la Nasa mea, iar la final de articol voi insera cateva cuvinte preluate de pe www.crestinortodox.ro in care se vorbeste despre obiceiurile de Mucenici.
MUCENICI MUNTENESTI
INGREDIENTE: 2 l apa
250 g nuca taiata marunt
200 g zahar
coaja rasa de la o lamaie
1 lingurita scortisoara macinata
100 g mucenici din comert
Punem la fiert apa cu zaharul, coaja de lamaie si scortisoara. Legat de coaja de lamaie, va spun cum am procedat eu. Nu imi place sa o simt in mucenici si de aceea am pus-o intr-un dispozitiv pentru ceai pe care ulterior l-am agatat pe marginea oalei cu mucenici (in timpul fierberii).
Cind incepe sa clocoteasca apa cu mirodeniilie, adaugam mucenicii si fierbem la foc mediu pana cand observam ca incep sa crape (semn ca incep sa creasca si sa se umfle). In acest timp, cat ei fierb, maruntim nuca cu ajutorul cutitul sau o bagam la robot si il pornim de cateva ori cat nuca sa nu se marunteasca foarte tare. Potrivim de zahar, poate va plac mai dulci si in acest caz inchidem focul. Adaugam nuca, amestecam si acoperim cu prosoape de bucatarie. Lasam sa se raceasca mucenicii astfel si ei nu se vor mai farama si vor ramane opturile intregi si frumoase.
Sa aveti pofta dragi prieteni! Acum, daca v-am starnit si pofta si curiozitatea, haideti sa aflam ce se ascunde din punct de vedere religios si popular in spatele acestei sarbatori din 9 Martie.
Ziua de 9 martie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi in Sevastia, are pentru spiritualitatea populara o conotatie aparte. In ziua de 9 martie, in toate comunitatile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat, momentul fiind marcat de respectarea unor interdictii sau de oficierea unor practici cu caracter simbolic. Dupa ce, in luna februarie (luna lui Faur), plugul era trecut prin foc de catre fierarul (faurul) satului, era reparat, curatat si purificat, intre plugari se incheiau intelegeri pentru intovarasire la arat, in dimineata acestei zile plugul era scos in fata casei in mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sarbatorilor de primavara, presarat cu numeroase obiceiuri.Sa aveti o primavara minunata si nu uitati sa vizitati si sa participati si voi la concursul organizat de Gina Bradea pe blogul Pofta buna!
In cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casa era principalul protagonist in desfasurarea practicilor. Dupa aducerea plugului in fata casei, plugarii, de obicei doi la numar, stateau cu capetele descoperite inaintea boilor sau a cailor, dupa caz, iar femeia iesea din casa avand intr-o mana traista pentru plugari iar in cealalta tinand un vas cu apa sfintita, tamaie si un somoiog de busuioc. Femeia se apropia de plug si de carul in care se afla restul atelajelor specifice acestei lucrari agricole, le inconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasma si afumandu-le cu tamaie. In timpul celor trei rotatii executate in sensul miscarii aparente a soarelui, femeia rostea, intr-o solemnitate deplina, urmatoarele: "Cat de curata este tamaia si agheasma, asa de curati sa fiti si voi / Si sa umblati nedespartiti la arat / Si nici cand sa nu dati peste vre-un strigoi sau moroi care sa va faca rau". In fata animalelor de munca se aseza un ou, in credinta ca daca acesta va ramane intreg dupa pornirea carului, atunci si plugarilor le va merge bine pe toata durata plugaritului. Plugarii primeau traista cu mancare, dupa care femeia varsa agheasma ramasa in cofa la picioarele animalelor. Se obisnuia ca in coamele plugului sa se puna acum si un colac impletit in opt, numit Creciun, pastrat in casa de la Craciunul trecut, ca simbol al fertilitatii. Semnificatia oului aruncat este de sorginte precrestina, oul fiind considerat masura tuturor lucrurilor de inceput (ab ovo), el avand aici rol augural si protector in desfasurarea aratului.Dupa acest moment plin de solemnitate, desfasurat in curtea casei, plugarii porneau plugul catre camp sau catre gradina din apropiere, unde marcau o brazda simbolica, de pocinog (inceput) dupa care dezjugau si hraneau animalele iar ei se ospatau in mod ritual pe brazda.
In unele sate era obiceiul ca in aceasta zi toate plugurile din sat sa fie adunate pe islazul satesc unde, in fata multimii adunate, era chemat preotul care facea o slujba de sfintire a apei si de stropire a fiecarui plug in parte, dupa care plugarii se indreptau catre ogorul propriu pentru marcarea brazdei de inceput.
In traditia populara se considera ca in ziua de 9 martie sfintii mucenici se aduna pentru a participa la un sobor de dezghetare a pamantului si de slobozire a caldurii, ei batand, in acest scop, cu ciomegele in pamantul inghetat. Aceasta practica a fost uzitata si de catre satenii din comunitatile bucovinene, care bateau cu batele in pamant zicand: "Intra frig si iesi caldura, / Sa ne fie vreme buna / Pentru plug si aratura".
Ziua mucenicilor era si un prilej de prognozare a vremii. Se considera ca daca ploua in aceasta zi, va ploua si de Pasti; daca tuna, vara va fi prielnica tuturor culturilor; daca ingheata in noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lunga iar stiuletii de porumb vor urui spre cosare precum rotile de la caruta in trecere peste pamantul inghetat.
Obiceiurile si practicile descrise mai sus puteau fi intalnite in satele Bucovinei - in special in Corocaiesti, Dumbraveni, Calafindesti, Bilca, Vicov, Solea, Stulpicani, Capu Codrului - pana in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Odata cu instalarea comunismului, ele au disparut din obisnuinta satenilor, in special dupa ce aratul a inceput sa fie executat cu tractorul pe pamantul devenit proprietate colectiva.
Astazi, dintre toate practicile stravechi, mai persista obiceiul ca femeile sa coaca in ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite "sfintisori" sau "mucenici", reminiscente ale idolilor neolitici ai fertilitatii, iar barbatii sa bea cate 40 sau 44 de pahare de rachiu. "Sfintisorii" sunt facuti din aluat dospit si au forma antropomorfa a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspat scosi din cuptor, ei se ung cu miere de albine si se presara cu nuca macinata, dupa care se impart, pentru sufletul mortilor, mai ales copiilor din vecini.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu