SFECLA ROŞIE, MEDICAMENT NATURAL

O campioană în lupta cu cancerul:

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarnă şi, totodată, un ajutor extraordinar pentru organism în timpul sezonului rece. Dar dacă despre aportul de energie vitală al sfeclei se scrie mult, o altă variantă a ei, la fel de importantă, este mai puţin popularizată, anume - sfeclă roşie este un ajutor extraordinar pentru sănătatea copiilor, încă din timpul vieţii intrauterine. Această legumă se numără printre puţinele alimente-medicament pentru femeile însărcinate, substanţele sale active protejând mai ales de mutaţii foetusul în pântecele mamei. De altfel, în medicină naturistă, această legumă este o adevărată legendă, proprietăţile sale vindecătoare în bolile sângelui, în cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute încă de acum 150 de ani, când întemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri tradiţionale. În ce fel de afecţiuni şi în ce doze se administrează sfecla roşie vom vedea în continuare, nu înainte însă de a se afla cum se prepară şi se administrează.

Preparate din sfeclă roşie

În stare crudă, sfeclă roşie nu are un gust foarte grozav, în timp ce fiartă, este plăcută la gust, dar - după cum arată cercetările - îşi pierde mult din calităţile terapeutice. Sfecla crudă conţine substanţe extrem de puternice, ceea ce impune că tratamentul să fie dozat cu anumită atenţie, în cantităţi precise.

Sfecla crudă

Foarte puţine persoane îi agreează gustul, aşa încât, de obicei, nu este consumată singură, ci este asociată în salatele de crudităţi, în proporţia 1:2 - 1:3, cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, ţelina, pătrunjelul, sau cu salată verde ori varză roşie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-şi exercite proprietăţile terapeutice este de 100-150 de grame. De regulă, o cură cu sfeclă crudă durează minimum două săptămâni, durata maximă fiind de două luni.

Salata de sfeclă

Substanţa care dă culoarea aceea roşu-sângerie sfeclei se numeşte betalaina, iar de prezenţa ei, destul de sensibilă la fierbere şi extrem de sensibilă la coacere, se leagă mai toate proprietăţile antitumorale şi antioxidante ale acestei legume. Că atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă, şi nu oricum, ci doar în coajă, şi doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiţa). Nu mai mult! După fierbere, sfecla roşie se da prin răzătoare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase, apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă foarte bine ingredientele şi se pun într-un borcan închis ermetic cu capac. Salata de sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronsitelor, afecţiunilor reno-urinare. În postul Crăciunului şi la sărbători, salata de sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români, deoarece creşte capacitatea de digestie şi previne tulburările digestive.

Sucul de sfeclă roşie

Expertul în administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai puţin de 45.000 de cazuri de cancer şi alte afecţiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume şi al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei şi a bolilor tumorale, el recomandă o combinaţie de sucuri, care pot fi uşor obţinute cu ajutorul unui storcător electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcător, se extrag 100 ml suc de sfeclă roşie, 50 ml suc de rădăcina de ţelină şi 300 ml suc de morcov. Această combinaţie de sucuri se păstrează ermetic închisă într-o sticlă la frigider şi se consumă cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol. După părerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obţinut din sfeclă roşie, care curată sângele, blochează dezvoltarea tumorilor, detoxifică ficatul.

Tratamente preventive

* Boala canceroasă - sucul de sfeclă, precum şi sfecla crudă consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile şi flavonoidele conţinute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimţite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung şi din surse naturale. Datorită bogăţiei sale în substanţe cu efecte antioxidante, sfecla roşie este utilă pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, rădăcina sa de culoare roşie este utilă şi în profilaxia formelor de cancer hormono-dependenţe, cum ar fi cel testicular, de prostată sau la san.

* Varice - pigmenţii care dau culoarea specifică sfeclei roşii au, între altele, un efect extraordinar pentru menţinerea sănătăţii şi a elasticităţii vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfeclă roşie, care previne pierderea elasticităţii vaselor de sânge şi formarea dilataţiilor şi stazelor venoase. Persoanele care deja au varice în formare trebuie să ţină cure serioase cu sfeclă roşie, pentru a preveni extinderea acestora.

* Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulări lente şi extrem de dăunătoare de toxine din alimentaţie, din aer, din apă, din diferitele ambalaje, din detergenţi etc. Toate acestea se acumulează în organism şi ajung să îl sufoce, producând afecţiuni din cele mai diverse, de la alergie - la reumatism, şi de la scăderea imunităţii, la Alzheimer. Substanţele active din sfecla roşie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, încă de la nivel celular, şi de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiraţie şi diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atât de intense, încât multe persoane care ţin cura cu suc de sfeclă roşie se confruntă, în primele săptămâni, cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greaţă, tulburările de tranzit intestinal, mirosul neplăcut al excreţiilor. Aceste semne sunt cunoscute în medicina naturală că reacţie de dezintoxicare şi sunt semnul că tratamentul funcţionează şi dă rezultate.

Tratamente interne

* Boala canceroasă - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei roşii în cancer le datorăm unui cercetător maghiar, Alexander Ferenczi, care, începând din 1950 şi până în anii 80, a făcut un număr impresionant de studii pe animale de experienţă şi pe pacienţi umani, care au demonstrat că sfecla roşie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de sfeclă roşie are efecte antitumorale, mai ales administrată sub formă de suc sau crudă, în salate. Persoanele care suferă de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine să consume zilnic, vreme de două luni, combinaţia de sucuri Breuss despre care am vorbit mai sus.

* Leucemie - terapia cu suc de sfeclă, ţelină şi morcov a lui Rudolf Breuss şi-a dobândit notorietatea actuală în primul rând datorită rezultatelor excelente obţinute în această afecţiune. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică, dar care nu intră în opoziţie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

* Cancer de colon - substanţele nedigerabile din rădăcina de sfeclă, numite fibre alimentare, în care această legumă este foarte bogată, curată sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ în prevenirea cancerului de colon şi de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, câte 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajută la normalizarea tranzitului intestinal, precum şi la menţinerea tonusului fizic şi psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat că un consum corespunzător de sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detectează şi distrug formaţiunile maligne.

* Gastrita hiperacidă - sucul de sfeclă roşie este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate în tratament se obţin combinând 100 ml de suc de sfeclă roşie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi şi 500 ml de suc de morcov. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar foarte eficientă pentru prevenirea şi calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.

* Ischemie cardiacă, ateroscleroza - vitaminele şi pigmenţii organici din rădăcina de sfeclă împiedică oxidarea colesterolului şi trigliceridelor pe pereţii arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroşare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă de trei ori pe săptămână câte 150 de grame din această legumă, în alternanţă, ca suc şi ca salată, de sfeclă fiartă sau crudă.

* Hipertensiune - este, fără doar şi poate, afecţiunea în care se obţin cele mai rapide şi spectaculoase efecte cu sucul de sfeclă roşie. O jumătate de pahar din această licoare duce la o scădere cu până la 20% şi la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu făcut pe pacienţi umani, la o universitate de medicină londoneză, în anul 2007. Ca urmare, în 2010, Societatea Americană de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei roşii între recomandările sale pentru prevenirea şi tratarea hipertensiunii arteriale.

* Anemie feriprivă - sfecla roşie conţine fier, dar şi magneziu şi vitamina B6, care sunt esenţiale pentru asimilarea acestui oligoelement şi pentru combaterea anemiei. Mai mult, această rădăcinoasă stimulează hematopoieza, adică procesul de formare a globulelor roşii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afecţiuni se recomandă o cură de o lună cu sfeclă, din care se consumă câte 150 de grame, o dată la două-trei zile. Pentru o mai mare eficienţă în tratarea anemiei, se introduc în dietă şi alte alimente bogate în fier, cum ar fi gălbenuşul de ou, mazărea şi fasolea verde, spanacul, urzica.

* Adjuvant în bolile renale - se consumă o combinaţie din 100 ml de suc de sfeclă roşie şi 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejează epiteliul renal de infecţii şi ajută la refacerea sa în cazul în care a fost lezat de calculi sau infecţii. Nu în ultimul rând, ajută la eliminarea mai uşoară a calculilor, având efecte relaxante asupra musculaturii netede.

* Hepatită cronică - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfeclă roşie şi sfecla roşie consumată crudă protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea lor mai rapidă şi le stimulează funcţionarea normală. Această legumă este foarte bine tolerată de ficat şi previne evoluţia hepatitelor cronice spre ciroză sau spre cancerul hepatic. În cazul îngrăşării ficatului, ca urmare a unei otrăviri sau a unei intoxicaţii, sucul de sfeclă roşie este, de asemenea, un ajutor de nădejde.

* Diabet - sfecla roşie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienţilor, cu diabet de tip I şi II. Deşi este bogată în hidraţi de carbon, având chiar un gust dulce pronunţat, sfecla roşie conţine fibre alimentare şi compuşi cu efect uşor hipoglicemiant, ceea ce o face uşor de tolerat de către diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice şi previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului.

* Constipaţie - fibrele alimentare conţinute de sfecla roşie, laolaltă cu polizaharidele pe care această rădăcinoasă le secretă, au darul de a debloca tranzitul intestinal şi de a elimina toxinele din colon. Se recomandă sfecla crudă şi cea fiartă, preparată cu hrean şi miere (a se vedea reţetele prezentate anterior), ajungându-se la 150 de grame din această legumă consumate pe zi.

* Îmbunătăţirea capacităţii de efort fizic - betacianina, o substanţă conţinută din belşug de către sfecla roşie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creşte capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce după sine o creştere substanţială a capacităţii de efort. Mai mult, sfecla roşie scade tensiunea arterială, răreşte ritmul cardiac, fiind perfectă pentru cei care fac eforturi intense şi de lungă durata.

* Vitaminele complexului B - rădăcina de sfeclă conţine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscută mai ales că una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame conţinând aproximativ 50% din necesarul zilnic din această vitamină, foarte importantă pentru activitatea cardiovasculară, a sistemului nervos şi digestiv.

* Vitamina C - este supranumită şi vitamina imunităţii, deoarece are un rol esenţial în menţinerea sănătăţii şi funcţionalităţii sistemului natural de apărare al organismului. Dar rolul sau nu se limitează la atât, vitamina C fiind esenţială şi pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular şi cel nervos. Ei bine, şi la acest capitol, sfecla roşie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzător asigurând nu mai puţin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.

* Potasiu şi magneziu - o porţie de 150 de grame de sfeclă roşie conţine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult şi 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esenţiale pentru menţinerea funcţionalităţii inimii (ele alcătuiesc şi celebrul "Aspacardin", folosit în aritmia cardiacă), pentru sănătatea sistemului nervos şi a celui muscular.

PRECAUŢII ŞI CONTRAINDICAŢII

La aproximativ 15% dintre cei care consumă sfeclă roşie, urina capătă o culoare roşie, fenomen denumit beturie, care nu arată vreo afecţiune sau intoxicaţie, ci doar o incapacitate parţială a organismului de a asimila anumiţi nutrienţi din sfeclă.
Abuzul de suc de sfeclă (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfeclă roşie sau la sucul de sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov, pot apărea stări de greaţă.

Informaţii preluate după Formula AS.